„Nu ştiu cum gândiţi voi, dar pentru mine alegerea partenerului de viaţă este de departe cea mai importantă decizie care trebuie luată într-o viaţă de om. Jobul ţi-l poţi schimba, o altă facultate poţi face şi la 40 de ani, casa se poate dărâma şi reconstrui, maşinile se vând şi se cumpără, dar familia, ei bine, cu familia nu este de glumit. De un „DA!” mare cât roata carului atârnă practic fericirea şi viitorul tău. Un răspuns cu adevărat potrivit te poate conduce către un cămin-paradis, iar unul total greşit într-un iad terestru. Iar alegerile bunicele, dar nu perfecte, te vor conduce către plafonare, plictiseală şi către o existenţă – în cele mai multe cazuri – similară cu supravieţuirea.”
Aşa ţi-aş fi răspuns în urmă cu câţiva ani buni, dacă m-ai fi întrebat ce cred despre alegerea partenerului de viaţă. Şi probabil că aş fi spus lucruri corecte, esenţiale, de o decenţă pe care nimeni nu ar fi pus-o la îndoială. Încă mai cred în adevărul spuselor de mai sus şi o să scriu mai pe larg despre asta. Dar nu în aceeaşi măsură ca în vremea adolescenţei mele şi fără să mai cred că viitorul unui cuplu este strict legat de alegerea partenerului.
Cum, veţi zice? Nu contează cu cine te căsătoreşti?
Ba contează, şi încă mult. Dar în societatea românească s-a născut şi a fost cu drag adoptat un mit care sună astfel: „dacă ai noroc la căsătorie…(de o fată bună, de un băiat bun) îţi va merge bine toată viaţa”! Iar creştinii practicanţi, mai neîncrezători în noroc şi hazard au reformulat mesajul: „dacă îţi dă Dumnezeu un soţ bun, numai lapte şi miere va curge în căminul tău”. Şi ca un cui bătut cu putere într-o scândură mesajul dăinuie încă în mintea multora dintre noi: „te-ai căsătorit cu cine trebuie – ferice de tine; nu ai deschis bine ochii, vei culege roadele alegerii tale pripite toată viaţa”!
Aşa să fie oare? E indubitabil că dacă te căsătoreşti cu o persoană compatibilă şansele de a avea o căsnicie fericită sunt maxime. Cu cât mai puţine „nepotriviri de caracter”, cu atât mai bine! Dar acest ideal este doar una din situaţiile care apar în viaţa reală. Ceilalţi, adică cei care nu şi-au găsit din varii motive partenerul perfect, cum se descurcă?
Se pare că nu prea mulţi şi-au pus această întrebare şi chiar mai puţini au căutat şi răspunsul. Rezultatul? Armate de tineri aflaţi la vârsta căsătoriei cărora le este frică să facă acest pas! De ce? Pentru că nu au găsit partenerul perfect! Iar dacă privim în comunităţile creştine neoprotestante, unde divorţul nu este o opţiune de luat în seamă, chiar mai rău: găsim tineri şi tinere care aşteaptă…şi aşteaptă…şi aşteaptă… apariţia unui Făt-Frumos sau a unei Ilene Cosânzene cu o ţinută morală impecabilă, fără vreo pată, cu un CV perfect. Într-un cuvânt, aşteaptă partenerul desăvârşit!
Pentru că, cred ei, numai aşa pot fi siguri că vor avea un cămin fericit!
Total greşit! Pentru că poţi să te căsătoreşti cu persoana ideală şi să gestionezi căsătoria în aşa fel încât să o duci spre ruină, dar la fel de bine ai şansa de a avea o căsnicie împlinită alături de un partener cu calităţi, dar şi cu defecte, dacă ştii să relaţionezi aşa cum se cuvine.
Deci, ce e de făcut?
– Uită de mitul partenerului ideal. Pleacă la drum cu ideea că nimeni nu e perfect, nici măcar tu, iar căsătoria nu e gara de destinaţie ci trenul în care te pregăteşti să te sui.
– Nu căuta persoana ideală (pentru că nu o vei găsi), ci un partener dispus să crească şi să înveţe. Mai bine cineva imperfect, dar care este deschis spre învăţătură decât unul poate mai bun, dar incapabil de a se dezvolta.
– Conştientizează ideea că alegerea partenerului este doar un pas către un cămin fericit. Rămâne o grămadă de alţi paşi ce trebuie făcuţi corect pentru a garanta satisfacţii înalte în cămin.
– În cămin ( valabil şi pentru perioada prieteniei) fii chiar tu cel deschis către perfecţionare. Învaţă cât mai multe despre tine şi despre sexul opus. Dezvoltă-ţi orizontul, apoi molipseşte-l şi pe celălalt să facă la fel.
– Citeşte, educă-te, informează-te. Nu te plafona. În ziua de azi lumea abundă în materiale despre cum să înveţi să te comporţi alături de partener. Multe dintre ele gratis, mai ales pe internet.
– Cere sfaturi de la oameni competenţi, caută soluţii, oferă alternative. Pe scurt, nu da vina pe alegerea partenerului la orice problemă apărută.
– Fii o persoană cu principii şi caută o persoană care să ţi le împărtăşească. O „constituţie” bună după care să vă ghidaţi poate mări considerabil şansele de succes şi reuşită în cuplu.
În loc de concluzie:
Poţi pleca într-o cursă de Formula I din „pole position”. Dar asta nu îţi va garanta câştigarea întrecerii, ci îţi oferă doar un avantaj în plus. Pentru că în rest, de felul cum vei conduce apoi maşina atârnă rezultatul cursei!
La fel şi în căsnicie, alegerea perfectă înseamnă doar un punct în plus.
Dacă nu ai acest atu, nu dispera, iar dacă îl ai, nu te îmbăta cu apă rece. Pentru că viaţa nu stă pe loc!
articol preluat: www.curtenie.ro