Comunicarea nonverbala

By | April 5, 2013
Share on Facebook0Share on Google+0Share on LinkedIn0Email this to someoneTweet about this on Twitter

Gesturi, mimică, postură, distanţă, vestimentaţie, atingeri, mirosuri, cronemică, paralimbaj – toate acestea sunt elemente care alcătuiesc modul în care oamenii comunică prin intermediul limbajului corpului. Un studiu efectuat de psihologul şi sociologul Albert Mehrabian în anul 1971 arăta că oamenii comunică în proporţie de doar 7% prin intermediul cuvintelor. Restul de 93% reprezintă comunicarea nonverbală: 38% – paralimbajul (ritmul, tonul, înălţimea vocii) şi 55% – semnale nonverbale percepute la nivel vizual (gesturi, mimică, artefacte ş.a.).
Deşi ne naştem cu abilităţi de receptare şi descifrare a limbajului nonverbal, pe care le dezvoltăm pe tot parcursul procesului de socializare, noi nu acordăm importanţă semnalelor nonverbale transmise de cei din jur. Peter Collett, expert în psihologie socială, autor al lucrării Cartea gesturilor, identifică trei motive pentru care nu receptăm mesajele nonverbale transmise de corpul uman. În primul rând, psihologul este de părere că nu acordăm atenţie semnalelor nonverbale. Apoi, nu recunoaştem informaţia ascunsă în spatele gesturilor. Nu în ultimul rând, în cazul în care reuşim să observăm gesturile celui din faţa noastră, nu ştim cum să le interpretăm.

Modul în care „vorbim” fără cuvinte transmite o serie de informaţii preţioase despre stările noastre interioare. Acest lucru are loc prin intermediul semnalelor nonverbale transmise de corpul uman, semnale care sunt de obicei involuntare, neintenţionate și care completează, întăresc sau, în unele cazuri, trădează ceea ce transmitem prin cuvinte. Mai mult, ele dezvăluie şi sentimentele adevărate pe care le trăim în acel moment.

La nivel conştient, creierul nostru descifrează mesajele transmise de limbajul verbal dintr-o conversaţie, în timp ce, la nivelul subconştientului, are loc procesul de descifrare a semnalelor nonverbale, spune Tonya Reiman în cartea sa, Limbajul trupului – cum să ai succes atât în planul profesional, cât şi în cel personal. De multe ori, însă, nu suntem atenţi la aceste semnale, nu le observăm, nu ştim să le descifrăm şi nu avem încredere în acest limbaj. Mai mult, atrage atenţia Reiman, fără a ne dezvolta inteligenţa nonverbală şi fără practică în descifrarea semnalelor trupului, riscăm să ne pierdem „abilitatea noastră naturală” de a comunica nonverbal. Acest lucru conduce, inevitabil, la transmiterea involuntară de mesaje eronate prin intermediul corpului.

Cunoaşterea limbajului nonverbal şi descifrarea acestuia aduce cu sine o mulţime de avantaje. Să luăm exemplul folosit de Collet, al jocului de poker. Mulţi jucători profesionişti au descoperit beneficiile aduse de cunoaşterea semnalelor ascunse transmise de corp, semnale pe care le folosesc în avantajul lor în timpul partidelor. Pentru ei este absolut necesar să îşi controleze tensiunea şi emoţiile în timpul jocului, dar şi să urmărească mesajele celorlalţi participanţi, mesaje care le trădează bucuria unei mâini foarte bune sau, de ce nu, faptul că le-a picat o serie de cărţi proaste. Poker face, după cum este cunoscută, reprezintă, deci, abilitatea de a nu simula pe chip niciun fel de emoţie şi de a nu putea fi „citit” de ceilalţi.

Dar comunicarea nonverbală nu le este utilă doar jucătorilor de poker. De cele mai multe ori, ea ajută la crearea primei impresii care se formează în doar câteva secunde de când cunoaştem o persoană. Un studiu efectuat de Universitatea Princeton arată că avem nevoie de o zecime de secundă pentru a evalua o persoană necunoscută, aflăm de la Tonya Reiman. Criteriile pe care le luăm în calcul vizează modul în care arătăm, atractivitatea, încrederea şi chiar agresivitatea. Şi să nu uităm că, de cele mai multe ori, prima impresie joacă un rol foarte important în diverse situaţii. De exemplu, în cazul unui interviu de angajare, experţii în recrutare au devenit extrem de vigilenţi în ceea ce priveşte detaliile nonverbale. Astfel, dacă vei întârzia la întâlnirea stabilită, vei da dovadă de lipsă de respect şi profesionalism, iar impresia pe care o vei comunica despre tine nu va fi în favoarea ta. De asemenea, şansele tale de angajare se diminuează în cazul în care transmiţi mesaje care denotă anxietate sau lipsă de încredere în sine. Daca în timpul interviului devii agitat şi dai nervos din picior, îţi tremură mâinile sau vocea atunci când ţi se adresează o anumită întrebare, transmiţi toată această nelinişte intervievatorului care ar putea, din această cauză, să considere că nu eşti potrivit pentru postul pentru care te-ai prezentat la interviu.

Limbajul nonverbal contribuie, de asemenea, la construirea unor relaţii interpersonale puternice cu cei din jurul nostru. Că este vorba de transmiterea unor semnale de atracţie, de interes, de prietenie sau de indiferenţă, toate acestea pot fi transmise prin simple gesturi. De exemplu, strângerea mâinii partenerului comunică sentimentul de apropiere şi solidaritate. Faptul că dai din cap aprobator sau scoţi sunete de tipul „mhm” îi arată interlocutorului tău că eşti interesat de ceea ce spune. Dacă, dimpotrivă, îi întorci spatele celui cu care vorbeşti, îi transmiți faptul că nu ești interesat de ceea ce are de spus.

Avantajele care se nasc odată cu dezvoltarea inteligenţei nonverbale sunt multiple. De la eficientizarea procesului de comunicare, îmbunătăţirea relaţiilor interpresonale şi până la descifrarea intenţiilor ascunse ale celor cu care intrăm în contact, limbajul trupului şi cunoaşterea semnificaţiilor transmise în mod natural de corpul nostru contribuie la o mai bună cunoaştere şi înţelegere a celor din jur. Mai mult decât atât, acest limbaj „tăcut” pe care îl folosește fiecare te poate ajuta să ieşi cu bine din diverse situaţii cu care te confrunţi.

Share on Facebook0Share on Google+0Share on LinkedIn0Email this to someoneTweet about this on Twitter

Leave a Reply